VOSI PETAR

Intrând în Comunitatea Agonia jur s? fiu receptiv la toate obliga?iile ce-mi incumb?, drept pentru care m? conformez ?i cu mâna pe mouse semnez. A?adar, r?spund la întrebarea cine sunt (cu scuze c? n-am s-o pot face într-un singur cuvânt). Sunt a?teptarea pitit?-ntr-un tipar de aer spre a-mi amâna viitorul precum cerul plumburiu amân? ugerele norilor, grele de ploaie. Dar dac? explodez sunt ploaia, neostoita obraznic? ce se înfr??e?te cu marea, când valurile-?i r?stoarn? peste blesteme. Sunt nisipul nelini?tii când, p?r?site, iubitele se abandoneaz? în bra?ale întunericului. Sunt Duhul celui ce-a fost, a promis c? vine dar n-a mai venit – proiec?ia încrederii care cade ca m?z?richea gr?m?dindu-se peste sine, spre a-?i pierde urma... Sunt pânza de p?ianjen încremenit? între neant ?i linia vie?ii din palma iubitei. Sunt urma pa?ilor vânturilor ?i valurilor, care se ?terg pe ei în?i?i spre a face dovada mi?c?rii perpetue. Sunt frunza-n c?dere, dup? ce-a fiin?at în urcare vremelnic?, gata s? povesteasc? lutului aventura destinului tuturor. Sunt oglind? între oglinzi, în care m? v?d ?i v? vede?i la nesfâr?it... Sunt suflet din sufletul acestui site, care-?i înfige unghiile în Timpul Prezent al Rostirii Eternit??ii. Sunt, ca ?i voi to?i, un flash din ne?tiut ?i f?r?-de-folos c?ci lumea m? confund? cu cel ce n-am fost ?i niciodat? cu cel ce voi fi iarb?, plant?, fluture, pas?re ?i din nou p?mânt, ?i din nou Fac?-se Voia Ta pân? când Universul se va piti într-un fir de nisip sau, poate, într-un tipar de aer spre a-?i va amâna viitorul nesigur... Bucuros de cuno?tin??: Sunt VIRGIL ?i nimeni altul, dragilor!